și prima postare nouă.

   Ok, am atâtea-n cap.. atâtea idei și atâtea sentimente, scene, gânduri amestecate, toate diferite, atât de diferite, atât de amestecate, bune și rele ( mai mult rele.. bine, fără vreunul bun ), începând cu ” asdfghjkl, pot să aberez pe vechiul blog ”, terminând cu, hmm, să zicem, acel el, pentru că, mai nou, absolut orice duce la el. 

   Tuu.. tu ai intrat atât de nevinovat, de inocent, de involuntar în viața mea, doar ca să o tulburi mai tare. Doar ca să.. ca să ce? 

   E atât de frustrant, de ciudat totul. Da, e vina mea că sufăr (oare? nu prea cred, dar hai să zicem), că s-a terminat totul. Da, cea mai mare greșeală a vieții mele (ok, exagerez ca să fie frumos ceea ce scriu, am făcut multe altele și mai și, dar hai să zicem că-i în top.. 10 5), dar măcar eu am făcut cam tot posibilul s-o îndrept. 

   Cel mai aiurea e că mai nou, totul, dar totul se rezumă la tine. Tot ce-i în jurul meu se leagă de tine. Cum de fiecare dată când ascult muzică (aceeași muzică pe care-o asculți și tu, cine ar fi crezut) îmi aduc aminte de tine. Cum tremuram în brațele tale -”de frig”, oare?- și-mi strecuram mâinile pe sub geaca ta, tu prinzându-mă de ele pentru că erau prea reci. Cum te vedeam printr-o mulțime, oricât de mare, oricât de departe erai. Cum mi-ai zis că toată lumea se roagă de tine să mai rămâi, dar a fost invers. Cum mi-era așa rușine să vorbesc doar să nu zic ceva greșit. Cum ziceam ceva penibil, dar totuși ți se părea drăguț și-mi ziceai ”ododo”. Cum m-ai întrebat dacă nu te pup, totuși. Cum îmi dispărea brusc tristețea doar din cauza ta. Mda, cum.. cum multe. 

   Tot mă-ntreb : mi-e dor de tine, de persoana ta, sau doar de amintiri ? Și-mi vine răspunsul, din păcate, de tine. Că ce comeplimente mi-ai făcut tu, mi-au făcut și alții. Dar totuși, numai la tine mă gândeam. De ce ? N-aveam motiv. Eram certați, nu ne vorbeam, nici nu mai aveam de ce. Îmi ziseseși deja că n-o să mă mai ierți (chiar dacă cearta a fost dintr-un lucru mărunt). Doar din cauza orgoliului ăstuia pe care-l ai din plin, prea mult, mult prea mult.. înc-o întrebare bună, și cu orgoliu ăsta ce-i? hmm.. cică există atâtea poze cu mesaje, dar, aparent, cele mai multe se referă la orgoliu. că cică-s atâția proști în lumea asta care se plac, se iubesc, mor unii după alții, dar totuși au un orgoliu atât de mare încât așteaptă ca persoana cealaltă să facă prima primul gest de afecțiune, primul pas. ok, și când una dintre persoane cedează și se bagă-n seamă cu cealaltă, bineînțeles că va fi tratată cu indiferență, pentru că mai nou nu afecțiunea-i cea care te face să te îndrăgostești de acea persoană, ci indiferența. da oare nu-i mai ușor să zici pe față ceea ce simți, fără apropouri și tot felul de subtilități? dacă tot simți ceva pentru cineva, nu te purta astfel încât să creadă contrariul, că d-aia absolut toate relațiile, sau până și persoanele care doar se plac, ajung să nu se mai salute pe stradă, să evite contactul vizual, efectiv, să fie mai străini decât înainte să se cunoască, chiar dacă știu mult mai multe unul despre celălalt decât se cunosc pe ei însuși.. Deci, asta-i și cu noi, probabil și cu mulți, mulți alții. 

   Și totuși, atâtea întrebări fără răspuns. De ce de când te-am văzut ultima dată numai la tine mă gândesc? De ce atunci când te-am văzut am început să tremur? De ce când am observat că încă mai ai ceva ce ți-am dat m-am entuziasmat atât de tare, totuși degeaba? De ce tot timpul aștept să mă bagi în seamă, perfect conștientă de faptul că n-o vei face? De ce, chiar dacă nu vorbeam, mi-ai răspuns drăguț și frumos la mesaje în ultimul timp? Milă? N-ai. Politețe? N-ai auzit. Compasiune? Regret? Dorință de împăcare? Sper, dar nu cred. Altă mare enigmă legată de subiectul ăsta, pe luuunga listă.
  Doamne, e atât incredibil ce poate face o persoană din tine, ce pot face sentimentele din tine. Cum ți se poate schimba, starea, comportamentul, raționamentul, gândirea, doar din cauză că placi un individ. Cum numai uitându-te sau numai auzindu-i numele te luminezi imediat și ai acel zâmbet idiot pe față. Cum ziua ta pare mai bună doar dacă auzi ceva despre el. Cum absolut orice tâmpenie pe care o face ți se pare extrem de adorabilă și totuși perfectă. cum tot la individul respetiv e perfect. Cum te blochezi și îți bate inima când-i auzi numele.

   Cum vrei să-i pui capăt, să nu-ți mai pese și nu reușești. E ilogic ce fac sentimentele astea din tine.