nu pot să cred.

Nu pot să creeed, mi-am găsit vechiul blog, nu că i-ar păsa cuiva ce am aberat, aberez, voi abera p-aici, doar că sunt atâtea și atâtea amintiri pe aici, sărind peste toate greșelile de scriere, în special ”i”-ul pus întotdeauna înaintea pronumelor, aparent, asta eram acum doi ani. 

Cred că mi-au dat lacrimile când am citit majoritatea posturilor, e atât de urât să citești niște chestii scrise doar pentru propriul amuzant cu destul de mult timp în urmă și să realizezi că acele lucruri, normale la acea vreme, au ieșit aproape categoric din viața ta și altele care nu le pot înlocui au intrat.

Adevărul e că voiam de ceva timp să-mi fac un blog, sau ceva de genul, unde să scriu doar ca pe post de jurnal, pentru că foile se pierd, măcar aici rămâne tot și mă fac de râs până la capăt. 

Așa că, se pare că acum pot s-o fac, și de data asta sper să mă țină mai mutl de 2 săptămâni, că ș-așa-i vacanță și n-o să ies din casă, n-o să am absolut nimic de făcut. 

Pup cititorii pe care nu-i am !