nimicuri

k scriu asta în speranţa că nu vede nimeni şi că nu mai ştie nimeni de existenţa blogului ăstuia şi ca să mă descarc pentru că.s o cretină inimaginabilă aparent şi reuşesc să îndepărtez de mine singurele persoane de care îmi pasă. Deşi probabil că ele se îndepărtează de mine pentru că au realizat că n-are niciun sens să stea în jurul meu pentru că sunt prea super pentru mine şi pur şi simplu le trag în jos, pentru că să fim serioşi, sunt eu. Şi mâine am teză la mate şi îmi pasă atât de mult de ea, la fel de mult cât îmi pasă de ce se va întâmpla cu mine. Adică mna, nu e ca şi când n-am mai avut gânduri sinucigaşe sau ca şi când zilnic la metrou eu chiar mă întreb dacă să mă arunc sau nu acolo...întrebarea nu e dacă întrebarea e de ce nu, până la urmă aş mai scăpa lumea de o nebună, eventual viitoare psihopată şi nu ştiu, pur şi simplu nimănui nu i-ar păsa oricum.  It's like, ok well, i really don't have a future, i'm really talentless, i don't know what to do with my life and everything including me it's worthless. Hei chestia asta începe să sune bine iar eu iar vorbesc singură păcat că n.am putut să scriu ceva relativ coerent şi la teza la română dar mna de ce să fac ceva bine? Adică totuşi, sunt eu. Singurul lucru bun pe care l-am făcut vreodată a fost că, nu ştiu, am încercat să ajut oameni deşi probabil că am eşuat lamentabil dar sunt prea drăguţi să îmi zică chestia asta. În rest ce-am făcut în ultimul timp? A, m-am certat sau îndepărtat de toţi prietenii ăia puţini, la şcoală nici măcar nu ştiu de ce mă duc, n-am mai desenat, m-am certat continuu cu mama, am plâns continuu, n-am făcut decât să mă plâng altora ca ultima terminată şi să fac pe victima, chestii de genul, nici măcar nu am mai citit, ceea ce e extrem de grav şi ruşinos. Pe lângă toată chestia asta nu sunt decât o mare vacuta grasă care nu face altceva decât să mănânce şi după să se plângă că e prea grasă şi urâtă. Adevărul e că aş avea nevoie de ceva ambiţie, nu ştiu, poate ar trebui să fac ceva în legătură cu asta......zice Ana în fiecare seară şi ziua următoare o vezi mâncând 7/12 ore..
Aşa că punând toate astea-n revistă ideea cu sinuciderea nu prea mai sună aşa rău. Adică, da, k, mi-e extrem de frică de moarte şi chiar mă gândesc seara că poate am doar o pasă proasta si vorbesc prostii şi că de fapt nu aş vrea să se întâmple şi că sper să nu se întâmple şi sper să mă mai trezesc dimineaţa următoare......dar să mă trezesc ca să ce? Să fiu o cretină îmbufnată toată ziua care nici măcar nu prea mai vorbeşte cu altcineva? Cu mine însumi pot trăi şi pe lumea cealaltă....aşa că probabil în curând voi fi un frumos cadou pentru nişte viermi frumoşi şi amabili. Dar acum îmi aduc aminte că sunt extrem de multe concerte superbe la care vreau să merg. Rectific, la care TREBUIE să merg, pentru că sunt singurele momente când trăiesc.
Nu ştiu, vreau să se termine totul, şi nu numai "postarea" asta, ci tot ce e urât şi trist..